Culori in intuneric – Ervant Nicogosian

Am inceput discutiile despre organizarea acestei expozitii cu ceva vreme in urma si inca de la inceput m-a intrigat conceptul „lumina”, pe de o parte pentru ca este prezent atat in destainuirile pictorului, din diverse articole de presa, pe de alta parte, pentru ca lumina transpare in multe dintre lucrarile sale. Si atunci, inevitabil, m-am gandit ca ar fi potrivit numele „lumina din intuneric”, fara a sti, la acel moment, ca acest nume fusese folosit, cu o usoara variatie, la prima expozitie organizata, aici, in Bucuresti, dupa trecerea in nefiinta a pictorului.

Am inceput sa citesc despre viata si opera lui Ervant Nicogosian, cu curiozitatea unui jurnalist, pentru ca asta sunt, dar si a omului intrigat de un fapt, cat se poate de interesant si, chiar, fascinant: in ultimii ani, pictorul isi pierduse treptat, dar iremediabil, vederea iar multe dintre lucrarile din aceasta expozitie au fost realizate in acesti ani dominati de intuneric – acest intuneric ce s-a mai regasit, in viata sa, sub forma dramelor traite in perioada gulagului sovietic, in timpul adolescentei sale(14-21 ani).
Si de acesta data, intunericul atat ca stare psihica, dar si fizica, nu l-a impiedicat pe pictor sa lucreze, sa manuiasca pensula si culorile cu forta de creatie a unui om care vede. Culorile sale, 8 la numar, descriu, asa cum spunea Vladimir Bulat, „povesti ale suferintei” iar fiecare lucrare este o destainuire incifrata a unuia si aceluiasi destin, aflat sub semnul luptei dintre lumina si intuneric.
Gasisem, printre fragmentele citite, o marturie a artisului care m-a determinat sa optez pentru actualul titlu al expozitiei: „Imi place la nebunie sa dorm pentru ca visez colorat, iar a doua zi orbecaiesc sa pun pe panza ceea ce am vazut vis”.
Pentru mine, asta sunt lucrarile pictorului Ervant Nicogosian: ecouri ale unor experiente traite sau visate si transmise noua ca niste destainuiri incarcate de simboluri si semnificatii.

 

 

Ervant Nicogosian s-a nascut in 1928, la Odesa, Ucraina. A fost deportat, impreuna cu familia(parinti, un frate si doua surori), in perioada 1941 – 1948, traind experienta gulagului sovietic, in timpul adolescentei sale, intre 14 si 21 ani. Acesta perioada a marcat intreaga viata personala dar si artistica a pictorului.
Multe dintre lucrarile pe care le semneaza, indeosebi in ultimii ani, fac trimitere catre acesta perioada a vietii sale, definind seria intitulata “Din Gulag”. Anumite elemente regasite in lucrarile sale fac o trimitere explicita catre acesta tema a gulagului: Ferestra – element sau laitmotiv al luminii, al dorintei de libertate, de evadare din intuneric. Despre acesta, pictorul spunea: “Fereastra este un sentiment al lagarului”.
Un alt element, la fel de sugestiv, se regaseste in compartimentarea compozitiei, o reprezentare a gratiilor, a ideii de inchidere intr-un spatiu delimitat si, totodata, securizat, de gratii, de sarma ghimpata ce ii tine prizonieri iar, dincolo de acesta, din nou, lumina; libertatea.
Intr-una dintre destainuirile sale, Ervant Nicogosian spune: “pictura pastreaza atmosfera acelor ani de lagar. Fiecare tablou este o evadare din temnita.” De altfel lumina a fost mereu prezenta in viata pictorului Ervant Nicogosian – mai intai ca dorinta de libertate, iar mai apoi, la vis , ca o evadare din intunericul in care s-a cufundat din cauza pierderii vederii. Asadar, lumina si intunericul au fost, dintotdeauna, prezente in viata artistului, cea dintai fiind o forma de evadare din cea de-a doua; sau cum spunea insusi pictorul:“ Este o lupta intre lumina si intuneric”.
La fel de vizibila si intriganta este prezenta diferitelor mesaje scrise – mai mult sau mai putin lizibil, ce amprenteaza unele dintre lucrari. Date ce marcheaza momente semnificative(„1941 20 iule” ), precum si cuvinte ce poarta o puternica incarcatura emotionala („mama si copii”) dau lucrarilor, dincolo de valoarea lor plastica, una deosebit de sensibila, creand un interes si un impact emotional aparte, atragandu-te si transformandu-te din privitor pasiv, intr-unul activ, implicat cerebral, cat si afectiv.
Dincolo de dramele gulagului, pentru artist apropierea de pictura a fost o forma de supravietuire, dar si de libertate sau eliberare a spiritului, deoarece acolo, pentru intaia data, a inceput sa picteze, impreuna cu fratele sau, realizand reproduceri dupa lucrari ale pictorilor rusi consacrati.
Reintors in tara, in 1948, se inscrie la Institulul de arte “Nicolae Grigorescu”, acolo unde il are ca mentor de celebrul Camil Ressu, caruia ii recunoaste neincetat contributia la formarea sa de pictor.

 

Desi isi pierduse vederea, Ervant Nicogosian a continuat sa picteze, cu ajutor, din partea fiicei sale si a unui coleg de breasla, ducandu-si, mai departe, destinul de artist.

Picta folosind doar 8 culori, insa, felul in care acestea sunt puse pe panza, reprezinta o destainuire, o relatare pe cat de vie, pe atat de dureroasa, de graitoare, a unei vieti ce a oscilat, mereu intre extreme: inchis-deschis,  visare-realitate,  lumina –intuneric. Vladimir Bulat spunea, in acest sens, ca “Ervant Nicogosian picteaza povesti ale suferintei” iar forta cu care le-a trait si resimtit peste ani se vede si se simte in vibratia fiecarei lucrari, in constructiile cromatice pline de simboluri si semnificatii.

Dincolo de ciclul lucrarilor ce trimit catre experianta gulagului sovietic, gasim, in opera sa, lucrari legate de Curtea veche, acolo unde a avut atelierul si unde s-a regasit, sufleteste si artistic, in culorile si starea zidurilor parasite, dar nu uitate. Acestea, prin semnificatia, dar si culorile lor, au vibrat in sufletul sau , ca un ecou venit , poate, de peste timp, de peste generatii, amintindu-i de radacinile sale armene. Spunea, de altfel, facand legatura dintre cele doua, ca “bisericile armene sunt facute din piatra de stanca”, de aici, poate culorile teroase pe care le regasim in seria lucrarilor dedicate  Curtii vechi.

Mai mult decat cromatica specifica, gasim, in lucrarile dedicate acestei serii, elemente care (re)prezinta Curtea Domneasca: porti ce delimiteaza interiorul de exterior, ca un prag de trecere fizica, dar mai ales, metafizica, a omului prin timp si spatiu, conturari geometrice ale vechii asezari ca o simtire sau ca o intuire a compartimentarilor acesteia, nuantari sau amprentari cromatice si afective, ca o urma a trecerii, cu pasul sau cu gandul, prin acele locuri atat de apropiate sufletului pictorului.

 

Ervant Nicogosian a fost un luptator, la propriu si la figurat. La propriu, deoarece insusi numele sau inseamna, in limba armeana, ” luptator” si la figurat, deoarece, trecand cu maturitate peste dramele vietii, le-a transformat intr-o experienta artistica ce, indisolubil, este legata de cariera sa artistica.

In acord cu prezentarea domnului Bedros Horasangian, din cadrul vernisajului, lucrarile artistului plastic Ervant Nicogosian nu trebuieraportate, exclusiv,  la experientele de viata ale acestuia, ele avand o valoare artistica, in sine. Insa, paralele dintre cele doua – viata si creatia artistului, se justifica prin faptul ca tocmai viata, in sine, i-a fost inspiratie pentru creatie, dovada fiind elementele, simbolurile ce fac trimiteri catre etape si evenimente marcante pentru pictor.

Prezentarea expozitiei „Culori in intuneric”, de Mimi Necula, la Galeria 2ART, sector 2, Bucuresti.

Imagini de la vernisaj – 23.oct. 2017

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: