Marile sufletului meu… Cecilia Melinescu

Este o expozitie dedicata parintilor, indeosebi mamei sale, cu care, cu siguranta a avut o relatie deosebita, bazata pe respect si apreciere, o relatie definita de sensibilitate.

De altfel, sensibilitatea este si cuvantul care defineste evenimentul la care ne aflam acum. Vedem in acesta expozitie 23 de lucrari, pregatite pe o durata de aproape un an, atunci cand s-a conturat foarte clar idea unei expozitii personale. Este expozitia de debut, a Ceciliei Melinescu – un punct de referinta pentru viata sa- sunt convinsa, pentru ca, in momentul in care te prezinti in fata celorlalti cu o alta haina decat cea cunoscuta, consacrata, iti asumi un risc sau, mai curand, o redefinire a ta, prin raportarea la alte repere.

Este ceea ce s-a intamplat si in cazul meu: atunci cand m-a contactat, mi-am imaginat ca va fi in legatura cu serviciul, cu munca noastra in TVR, insa, se pare ca mai impartasim o pasine- cea pentru arta: a sa, de a crea arta iar a mea de a privi arta sau prin arta, dincolo de ea…

43753687_10209710959090073_3548429253273976832_n

Expozitia de fata se numeste “Marile sufletului meu…” si, dupa cum sesizam, inca din titul, avem doua indicii despre ceea ce ni se dezvalui aici: pe de o parte temarica: marea, apoi, si mai important, o atribuire personala, o aducere in sfera proprie: <…ale sufletului meu…> ceea ce creaza o legatura inseparabila intre mare si asocierile sau atributele legate de aceasta si rezonanta pe care marea o are cu perceptia si cu sensibilitatea artistului care exploateaza plastic si semantic acest subiect.

„Daca este un spectacol mai maret decat marea , acesta este cerul ; daca exista vreun spectacol mai maret decat cerul , acesta este interiorul sufletului.” – Victor Hugo

Intr-adevar, ceea ce ne aduce acesta expozitie, este o meta-descriere a artistului plastic Cecilia Melinescu. Avem, pe simeze, nu doar ccea ce se dezvaluie privirii noasttre, ci si ceea ce de afla dincolo de aceasta, o punere pe panza a unor trairi sau acumulari interioare pe care plasticiana le traduce in forme si culori. Si as vrea sa insist putin asupra cromaticii, pentru ca Cecilia Melinescu utilizeaza o gama larga de culori – atat calde cat si reci, in functie de mesajul pe care il atribuie fiecarei lucrari, de starea sa atunci cand se aseaza in fata panzei, atunci cand subiectul – marea, i se releva, ca traire si nu neaparat ca si concept.

Atunci cand vezi primele lucrari, inevitabil te duci cu gandul la William Turner , admirabilul pictor englez preimpresionist. De altfel, Cecilia Melinescu mi-a si marturisit ca l-a studiat pe Turner cu lupa. Doar ca in cazul plasticienei noastre, atmosfera si redarea sunt diferite, atat din punct de vedere al tehnicii, cat si al cromaticii. Marile Ceciliei Melinescu redau idea de miscare, de ritm, de inlantuire a unor etape, pe cat de previzibile, pe atat de spectaculoare si unice – curgerea, revarsarea – aceleasi si, totusi, mereu altfel.

Vedem la aceste lucrari o atentie deosebita acordata detaliului – generic vorbind, o filigranare de mare finite si sensibilitate. Valurile sale par a nu se sparge, la mal, ci a impodobi nisipul cu o dantela de spuma. Tot in acesta idee, trecand dincolo de impactul visual al imaginii., ajungerea valurilor la mal constituie o cucerire, o izbanda, o traversare tumultoasa, catre o liniste, o pace binemeritata. Vedeti in multe dinre lucrari, plaja, nisipul – un nisip care arde si care racoreste, deopotriva, ca o imbratisare a valurilor: un “bun venit acasa”. Mai este un detaliu care, invetitabil, atrage atentia nu doar prin cromatica, ci prin mesajul si stareape care ti-o creaza: cerul. Este, de cele mai multe ori, un cer intunecat, un cer ce poarta fie semnele furtunii – ale nelinistii, fie ale inserarii sau rasaritului –inceputul si sfarsitul;  afla si omega, definite de plasticiana printr-o conglomerare de nori ce nu par, amenintatori, insa, nici nu lasa cerul liber, decat in fante, suficiente cat sa lase loc luminii sa triumfe, si, in asociere cu acesta, sperantei si pozitivismului. De altfel, insasi plasticiana isi defineste lucrarile ca o “invitatie catre sens”.

Acesta este starea care defineste lucrarile Ceciliei Melinescu – o stare de optimism, de “consumare a unei pasiuni”, asa cum defineste marea, considerata, de catre artista, o “a doua natura”. Poate si din acest motiv, marile Ceciliei Melinescu ne “vorbesc” nu doar despre admiratia fata de o tema, ci, mai ales, despre o reprezentare a interioritatii plasticienei – o forma de a se prezenta, pe sine, prin raportare la o tema pe cat de admirata, pe atat de versatila.

Inchei tot cu un citat, care pare a innobila si mai mult acest eveniment:

„Marea este ideea imensitatii si a miscarii … 12 -14 leghe de lichid pentru ca sa ofere omului  cea mai inalta idee a frumusetii.” – Charles Baudelaire

Prezentare de Mimi Necula

Imagini de la vernisaj:

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: